Wise Timetable

Produs complementar

Option Selector

Studenții aleg și ordonează modulele opționale dorite, online, în regulile stabilite de programul lor. Universitatea cunoaște astfel cererea reală înainte de a construi orarul — în loc să ghicească și să descopere în săptămâna a doua că un seminar are patru studenți, iar altul nouăzeci.

  • Studenții aleg și ordonează
  • Validare live față de regulile programului
  • Cerere reală înainte de planificare

Problema pe care o elimină

Modulele opționale sunt locul unde orarele o iau razna, deoarece instituția construiește orarul înainte de a ști cine ce dorește.

Succesiunea tradițională este: publicarea opțiunilor, construirea unui orar pe cifrele anului trecut sau pe o presupunere întemeiată, lăsarea studenților să aleagă, apoi descoperirea că presupunerea a fost greșită. Două opționale populare se suprapun. O sală de seminar rezervată pentru treizeci are opt persoane în ea. Cineva își petrece septembrie desfăcând totul manual.

Option Selector inversează ordinea. Studenții își fac alegerile mai întâi într-o aplicație web, în regulile stabilite de programul lor, iar administrația are cifre reale — și preferințe ordonate — înainte de a fi plasată o singură oră.

A fost construit inițial pentru un departament al Universității din Oxford, a cărui structură de diplomă face alegerea modulelor opționale neobișnuit de importantă, și a rămas aproape de modul în care funcționează de fapt o universitate cu reguli cu adevărat complexe de opțiuni.

Wise Timetable Option Selector, cu modulele opționale disponibile în stânga și opțiunile alese de student în dreapta
Alegerea opțiunilor. Linia de stare de deasupra validează continuu față de minimul și maximul programului, pe set de opțiuni. Numele proiectelor și ale seturilor de opțiuni sunt estompate aici; ele identifică structura orarului unei anumite instituții.
Ordonarea opțiunilor alese în Wise Timetable Option Selector, cu un număr de rang și o descriere liberă pentru fiecare opțiune
Ordonarea. Rangul 1 este cel mai înalt, egalitățile sunt permise, iar fiecare opțiune poate purta o notă care explică de ce a fost aleasă — ceea ce face ca un modul suprasolicitat să poată fi rezolvat în mod echitabil.

Ce face studentul

Studentul se autentifică — cu credențiale instituționale sau prin single sign-on, Active Directory ori Shibboleth, acolo unde universitatea le folosește — și își alege programul din listă. Doar unul, iar interfața o spune clar.

Opțiunile disponibile pentru acel program apar, filtrabile după semestru, după nume și după set de opțiuni. Un clic pe orice opțiune îi arată descrierea completă în josul ecranului; descrierea este HTML, deci poate conține linkuri către propria bază de cunoștințe a universității, în loc să dubleze prospectul.

Studentul mută apoi opțiunile dorite în selecția sa, iar aici sistemul face munca pe care altfel ar face-o manual administrația: validează continuu față de reguli.

  • Numărul minim și maxim de opțiuni pentru program, aplicat live
  • Minim și maxim separate pe set de opțiuni, astfel încât „cinci din Schedule C1 și două din C2” este o regulă pe care sistemul o verifică, nu o propoziție dintr-un ghid
  • O linie de stare curentă — așteptat 5 până la 8, în prezent 3, stare: NOT OK — astfel încât un student să știe mereu dacă a terminat
  • Confirmarea este deliberată și finală: odată confirmată, modificările nu mai sunt posibile, iar interfața avertizează înainte de acel moment

Ordonarea este partea care se amortizează singură

Un student nu doar alege; el ordonează. Rangul 1 este cel mai înalt, orice număr întreg pozitiv sub acesta, iar egalitățile sunt permise acolo unde un student chiar nu are preferințe. Ordonarea implicită urmează în mod rezonabil ordinea selecției, astfel încât un student căruia nu îi pasă nu este obligat să se gândească la ea.

Fiecare opțiune poate purta și o notă liberă care explică de ce a fost aleasă sau de ce ar trebui să fie păstrată dacă trebuie cedat ceva.

Această combinație face ca un modul suprasolicitat să poată fi rezolvat. Când un seminar limitat la douăzeci atrage treizeci și cinci, administrația nu alege la întâmplare sau după cine a depus primul — poate vedea cine l-a pus pe primul loc și cine pe al patrulea și ce au spus despre el.

Ce face administrația

Cealaltă jumătate a aplicației și locul unde se construiesc seturile de opțiuni.

Raportul final este scopul exercițiului: cerere reală, ordonată, pe opțiune, gata să informeze orarul în loc să îl contrazică.

  • Creați un proiect — de obicei un program și un an — și setați parametrii săi de bază
  • Construiți seturi de opțiuni, grupările care poartă propriile reguli de minim și maxim
  • Importați opțiuni în bloc, apoi editați-le individual; denumirile semestrelor sunt configurabile conform instituției
  • Selectați ce opțiuni aparțin cărui proiect, cu corecturi finale înainte de lansare
  • Deschideți sezonul de selecție în mod deliberat, astfel încât alegerile să fie acceptate doar în fereastra pe care o intenționați
  • Modificați datele de înscriere ale studenților acolo unde un caz necesită tratare manuală
  • Filtrați și căutați în tot pe măsură ce sosesc cifrele
  • Produceți raportul final, plus diverse exporturi pentru ceea ce urmează

Cum ajunge la orar

Rezultatul vă spune ce studenți urmează ce opțiuni, în ce număr, cu ce intensitate a preferinței. Aceasta este exact intrarea de care are nevoie o rulare de generare automată pentru a evita suprapunerea a două opțiuni pe care un număr mare de studenți le-au ales ambele.

De asemenea, dimensionează sălile onest. Un modul cu șaizeci de alegeri confirmate nu este plasat într-o sală pentru treizeci, iar un modul cu nouă nu ocupă amfiteatrul.

Vedeți Option Selector cu ochii dumneavoastră

Spuneți-ne cum planifică organizația dumneavoastră astăzi și vă vom arăta Option Selector rulând pe acel caz, nu un set de date de demonstrație ales ca software-ul să arate bine.